Biserica Iancu Vechi - Matasari

BISERICA IANCU VECHI-MĂTĂSARI

Numele zonei şi al bisericii provine de la Iancu, căpitan de cazaci, menţionat în aceste părţi ale oraşului în anul 1752.

BISERICA ISTORICĂ a fost construită între anii 1774-1775 de Dumitru Gheorghe Măcelaru, soţia sa, Ghiţa (Gherghina) şi preotul Ivan de la biserica Silvestru pe terenul dăruit de căpitanul Nicolae Petre în zilele domnitorului Alexandru Ipsilant (1774-1782) şi ale mitropolitului Grigore al II-lea.

În anul 1836, biserica a fost reparată de Pascu Ulieru, iar în anul 1852 a fost învelită şi zugrăvită de Mişu Dragu. Cu acel prilej, a fost montată o catapeteasmă. În anul 1875, biserica a fost renovată și s-au construit două turle.

În anul 1881 a fost pictată în stil renascentist de pictorul Gheorghe Ioanid, elev al lui Gheorghe Tătărăscu. Pictura a fost restaurată în anul 1895 de către autor, apoi în anul 1919 de pictorul I. Simionescu; O altă restaurare a picturii a fost realizată de pictorul Gheorghe Teodorescu-Romanaţi între anii 1948-1951. 

Biserica, înconjurată de o grădină cuprinsă între patru străzi, se încadra armonios în cartierul format din case specific începutului de secol XX. Cutremurele din anii 1977, 1986 şi 1990 au afectat structura de rezistenţă a lăcaşului de cult, astfel încât a fost necesară consolidarea structurii de rezistenţă.

În ziua de 4 aprilie 2000, din cauza unei erori de execuţie a lucrărilor de consolidare a fundaţiei, biserica a fost deteriorată iremediabil. Fundaţia din zidărie s-a deplasat spre exterior şi a distrus aproape în întregime peretele de sud, bolta de acoperiş a pronaosului s-a prăbuşit, turla de lemn de deasupra cafasului s-a rupt, iar balconul de lemn a fost smuls din pereţii în care era ancorat. În urma expertizei tehnice realizată de către reputatul specialist inginer Anatolie Cazacliu, s-a ajuns la concluzia că biserica nu mai poate fi salvată, ci trebuie demolată şi construită una nouă.

BISERICA NOUĂ a parohiei Iancu Vechi-Mătăsari a fost construită între anii 2002-2015. Proiectul de arhitectură a fost realizat de domnul arhitect Voicu Florea și de doamna arhitect Roxana Stoica. Proiectul de rezistență a fost executat de domnii ingineri Anatolie Cazacliu, Constantin Rușcă și Vasile Jurache.

Noul locaș de cult are un volum simplu şi echilibrat, cu planul în formă de cruce (lungimea de 28,45 m, lăţimea de 10,20 m, înălţimea de 14 m şi 23,5 m la turla principală). Biserica este formată din pridvor deschis, pronaos, naos și Sfântul Altar. Deasupra naosului se înalţă turla poligonală a Pantocratorului, iar peste cafas sunt două turnuri în plan pătrat. 

Sistemul constructiv (structura de rezistenţă) se compune din stâlpi, grinzi şi bolţi (planşee) din beton armat pe un radier general din acelaşi material. Zidăria de închidere (portantă) este din cărămidă. Spaţiul liturgic este acoperit de o boltă longitudinală în leagăn descărcată pe stâlpi şi o suită de arce dispuse de-a lungul pereţilor, iar semicalotele care acoperă absidele naosului şi Sfântul Altar se racordează la aceasta. 

Intrarea în biserică se face printr-un pridvor boltit, delimitat de trei arcade frontale şi câte una laterală. Ramele ferestrelor înguste şi înalte se termină cu mici arce în semicerc. Faţadele sunt finisate cu tencuieli în praf de piatră şi în similipiatră, la soclu. 

Biserica are demisol pe toată suprafaţa construcţiei unde se desfășoară multiple activităţi educaţionale, sociale, culturale, conferințe etc. Accesul la demisol se face prin două scări exterioare şi una interioară.

În anul 2017, au fost realizate cele trei icoane în mozaic montate pe fațada principală a bisericii reprezentând Adormirea Maicii Domnului (hramul istoric – 15 august), pe Sfinții Mari Mucenici Eustație, Teopista, Agapie și Teopist (al doilea hram – 20 septembrie) și pe Sfântul Ierarh Nicolae, ocrotitorul unuia dintre ctitori.

Între anii 2016-2020, biserica a fost pictată în tehnica frescă de domnii pictori Marcel și Daniel Codrescu, împreună cu echipa lor, iar catapeteasma și mobilierul bisericesc sunt în prezent în lucru în atelierul domnului sculptor Costică Moroiu (2019-2020).

În biserica Iancu Vechi-Mătăsari se păstrează ca un odor de mare preț părticele din cinstitele moaște ale Sfinților Mari Mucenici Eustație, Teopista, soția sa și ale fiilor lor, Agapie și Teopist, ocrotitorii familiei. Părticele din moaștele acestei familii martirizate pentru credința în Hristos la Roma în secolul al II-lea au fost aduse de la Baia, prima cetate de scaun a Moldovei, în anul 1840 şi oferite în dar bisericii Iancu Vechi-Mătăsari de un creştin din Bucureşti, Mihai Zidaru.

Existența acestor sfinte moaște la biserica Iancu Vechi-Mătăsari este menționată în lucrarea istoricului Nicolae Iorga, Inscripții din bisericile României adnotate și publicate, București, 1905-1907.

***

Comunitatea parohială este formată din credincioși de toate vârstele și din toate categoriile socio- profesionale: profesori, medici, arhitecți, ingineri, avocați, economiști etc. din zona Piața Iancului și alte cartiere bucureștene. Familia parohială este vie, dinamica și deschisă tuturor celor care doresc să se integreze într-o atmosferă de rugăciune și să se implice voluntar în activități educaționale, social-filantropice, culturale etc.